Urmatoarele strategii il pot ajuta pe copilul tau sa inteleaga, sa-si identifice si sa isi exprime sentimentele, potrivit la context: 

1. Respecta sentimentele copilului tau – porneste de la premiza ca sentimentele sunt importante, valide si sanatoase toate
2. Vorbiti despre sentimente – copiii sunt plini de sentimente pentru care nu au cuvinte. Cand le oglindesti si numesti sentimentele, copiii isi dezvolta vocabularul prin care sa vorbeasca despre ele
3. Impartaseste-ti propriile sentimente cu ei – astfel intelegerea lor asupra sentimentelor creste.
4. 4.       Stabileste si modeleaza exprimari acceptabile ale sentimentelor
5. Fii martor al tuturor sentimentelor copilului tau -  fie ca sunt sentimente de fericire, fie ca sunt sentimente negative. Mentine o postura deschisa si de acceptare si oglindeste-le sentimentele: “Pari incredibil de suparata ca nu ti-a reusit sa te joci azi cu prietena ta”
6. Respecta-i formele de comunicare non-verbala – cand copiii plang, deseori ne grabim sa ii rugam sa ne spuna ce au patit, ce nu este in regula, sau sa isi foloseasca cuvintele. Este important sa ne aratam disponibilitatea de a asculta, dar nu-i presati sa vorbeasca, acum plang!
7. Acordati-le timp. Exprimarea sentimentelor ia timp! Poate ca pentru noi problema ar fi trebuit sa fie déjà rezolvata, dar oamenii (de oricare dimensiune) proceseaza sentimentele diferit.
8. Faceti diferenta intre sentiment si comportament. Bine inteles ca puteti opri comportamentul de a lovi, avand insa, in acelasi timp, respect pentru sentimentul exprimat (in cazul de fata probabil, frustrare sau ura)
9. Fa diferenta intre sentimentele tale si ale copilului tau. Cateodata sentimentele copilului ne provoaca sentimente puternice si noua. Ca atunci cand copilul meu cel mare spune ca il uraste de nu mai poate pe copilul cel mic. Cu toate acestestea, ca sa pot continua sa ii ascult, trebuie sa imi pot separa sentimentele mele de sentimentele copilului.
10. Gaseste-ti prieteni care sa iti asculte si tie sentimentele. Sa asculti sentimentele copiilor, poate fi coplesitor, mai ales ca, multora dintre noi, nu ne-au fost ascultate cand eram copii. Un prieten dispus sa asculte, va poate ajuta sa treceti mai usor peste tristetile, frustrarile sau enervarile care se nasc din a fi parinte.
11. Fiti realisti in legatura cu ce puteti face. Nu o sa puteti sa fiti acolo tot timpul pentru copiii vostri, in pofide celor mai bune intentii. Este ok sa fie asa, suntem cu totii oameni.

Pentru instrumente de cum poti pune aceste lucruri in aplicare, poti sa te inscrii la Trainingul parintilor Eficace

Copilul tau are emotii inca de la nastere, la fel ca toti ceilalti oameni. Daca ne este greu sa le acceptam si validam, nu este pentru ca unui copil de 1 an nu ii poate fi frica, ci pentru ca nu suntem noi obisnuiti sa avem acceptare fata de acest sentiment – nu am fost nici noi ascultati cand ne era frica, la randul nostru.

Copiii au sentimente din primele momente de la nastere. Majoritatea plang atunci cand le e foame, nu se simt comod sau se sperie. Fetele lor se fac rosii, corpurile le tremura de cat de tare plang. Zambesc cateodata  la un sunet placut sau cand au mancat. Fac ochii mari de curiozitate sau surpriza.

Si majoritatea dintre noi ne aducem aminte de intensitatea privirii unui nou-nascut.

In jurul varstei de 6 saptamani, copiii incep sa zambeasca social, ca raspuns la prezenta oamenilor din jur descoperind astfel o modalitate de a se conecta la oameni. Pe la 4 luni incep sa rada cand sunt fericiti si tipa cand sunt  suparati.

Incep sa citeasca sentimentele oamenilor din jur pe la 2 – 4 luni, daca faci o fata trista la copilul tau, copilul tau se va intrista inapoi. Pe la 6 luni de zile incep sa detecteze si mesajul din tonul de voce si plang la auzul unui ton dur sau critic.

Pe la un an de zile, incep sa dezvolte memoria afectiva si deci sa vor bucura cand iti aud ciocanitul la usa ca ai venit acasa.

Dupa varsta de un an de zile incep sa dezvolte emotii care sa arate intelegerea asupra a cum  sunt vazuti de oamneii din jur: mandrie, incredere, vinovatie, empatie, rusine, gelozie. 

Multumim Laurei Davis si Janis Keyser pentru penmisiunea de a folosi texte din cartea Becoming The Parent You Want To Be