Etapele de dezvoltare ale copilului de cand este bebelus pana ajunge la adolescenta

"Pe masura ce cresc copiii trec prin diverse etape de dezvoltare. Fiecare etapa reprezinta o piatra de temelia diferita in edificiul construirii inteligentei, moralitatii, sanatatii emotionale si aptitudinilor academice. De exemplu intr-una din etape copiii invata sa relationeze cu cei din jur cu empatie si compasiune, in alta etapa va invata sa citeasca indiciile sociale, in alta sa gandeasca logic si cu imaginatie.

Pentru ca aceste pietre de temelie sa se formeze este nevoie de experiente specifice si care sa ii ajute sa le formeze. Ca sa invete sa relationeze cu compasiune are nevoie de cineva care sa construiasca cu el o relatie bazata pe empatie. Pentru a putea citi indiciile sociale cineva trebuie sa i se alature in jocul imaginativ si negociere. Gandirea creativa si logica se dezvolta daca un adult drag i se alatura in "jocul de-a...",  ii cere opinia si o dezbate".



Majoritatea parintilor simt in mod intuitiv de ce are nevoie copilul lor.  Unii copii sunt mai buni la a relationa cu cei din jur cu caldura si nu asa de buni la identificarea tiparelor sociale, pentru altii poate fi pe dos.

Pe masura ce trece la etapa urmatoare, copilul mai are inca nevoie de interactiunile specifice etapei anterioare. Copiii trec prin aceste etape in ritmuri diferite. Sa iti grabesti copilul, sa il fortezi sa arda etape, incetineste procesul si nu il ajuta. Acesta este motivul pentru care se pune atata accent in literatura de specialitate pe experiente potrivite varstei copilului.

Aptitudinile cognitive, motorii, de limba, emotionale si sociale lucreaza impreuna pentru a-l ajuta pe copil sa faca fata in lume.

Etapele de dezvoltare prin care trece un copil pot fi descrise dupa cum urmeaza:

1.    Securitate si abilitatea de a privi, asculta si a fi calm

Una dintre principalele abilitati de care copiii de orice varsta ( la scoala va incepe sa fie foarte vizibila) au nevoie este sa fie calmi, sa stie sa se controleze si in acelasi timp sa ramana conectati la lumea inconjuratoare si interesati de ea. Asta inseamna sa fie atenti la oameni, lucruri, privelisti, sunete, mirosuri, miscari si asa mai departe.

Este dificil sa inveti sa faci aceste 2 lucruri in acelasi timp. De obicei, copiii invata acest lucru in primele luni de viata. Pe la 3-4 luni copiii ar trebui sa se poata concentra la ce vad, ating si aud fara sa isi piarda controlul. Unii bebelusi zimbesc la tine in mod natural, au somn regulat si mananca usor, altii – si sunt multi- au mai multe dificultati.

Daca aveti un copil mai mare care nu reuseste sa faca acest lucru trebuie  sa lucrati cu el la asta. Aceasta este o etapa foarte importanta peste care nu se poate sari.

2.    Capacitatea de relationare – capacitatea de a construi relatii intime si calduroase cu oamenii din jur

Securitatea emotionala interna este cea care ii da copilului posibilitatea sa fie atent la lucrurile din jur si sa construiasca relatii calduroase, intime si bazate pe incredere atat cu adultii cat si cu cei de acceasi varsta. In mod normal aceasta abilitate isi are apogeul intre varsta de 4 – 6 luni. Un bebelus studiaza fetele parintilor, raspunde la zambete si gangureste cand vorbesti cu el, invatand impreuna despre dragoste.

Aceasta capacitate o vedem apoi dezvoltata in copiii de 7 ani care pot sa lucreze independent la biroul lor, care saluta profesorul care se apropie si stralucind ii arata munca pe care o face. O vedem apoi in copiii de 12 ani care se duc spre grupul lor de prieteni in pauza si incep sa glumeasca si sa vorbeasca cu ei, punandu-si mana dupa umarul unuia dintre ei, dandu-i un ghiont prietenesc.

Copiii care nu pot sa relationeze cu oamenii cu incredere, care sunt retrasi, suspiciosi si se asteapta sa fie umiliti vor deveni izolati si incapabili sa auda ce se vorbeste cu ei. Vor hotari ca este mai usor sa fii de unul singur si vor trata oamenii ca pe niste lucruri, ranindu-i pentru ca nu se asteapta sa primeasca ce isi doresc. Pot ajunge sa se hotarasca sa se bazeze doar pe gandurile si experientele lor. Pierduti in propriile lor senzatii si sentimente pot deveni – intr-o oarecare masura – alienati de lumea inconjuratoare cu realitatile si obiectivitatile ei.



3.    Comunicare bidirectionala intentionata fara cuvinte

Cea de-a treia abilitate se bazeaza pe primele 2 (trebuie sa fii focusat pe oameni si sa stii sa relationezi cu ei inainte sa poti comunica cu ei).

De la o varsta mica copiii invata sa citeasca si sa foloseasca semnale altele decat cuvintele – postura corpului, expresia fetei, comportament, etc.  Capacitatea copiilor de comunicare se dezvolta intr-o serie de etape intre 6 si 18 luni. La inceput copiii comunica numai nonverbal dar conduc dialoguri intregi compuse din zambete, incruntaturi, zvarcoliri, gangurit si plansete. Astfel incat la 18 luni copiii sunt de obicei experti ai cititului limbajului non verbal.

Copiii care pot intelege limbajul non verbal inteleg astfel fundamentul comunicarii intre oameni si vor putea comunica mai bine decat cei care nu o fac. Sunt in general mai atenti si cooperanti la scoala. Pot sa detecteze semne subtile care pentru alti copii trec nedetectate.  Copiii care nu pot citi semnalele non verbale isi petrec timpul incercand sa o faca in loc sa se simta bine in situatia in care sunt si sa se poata concentra la ore.

4.    Rezolvarea problemelor si formarea unui simt al sinelui

In aceasta etapa copiii invata cum functioneaza lumea. Acum incep sa recunoasca tiparele lumii si sa le foloseasca in rezolvarea problemelor. O reactie pozitiva a parintilor ajuta mult acest proces.

Pentru ca acum stiu cum sa isi indeplineasca dorintele si sa obtina ce vor – suc, o jucarie, o imbratisare – copiii de 14-18 luni incep sa dezvolte un simt al sinelui.

O parte din abilitatile cognitive si curiozitatea pe care descoperirile stiintifice se bazeaza  isi au radacinile in aceste experiente emotionale de rezolvare de probleme impreuna cu cineva.

5.    Ideile emotionale

In urmatoarea etapa copiii incep sa formeze imagini mentale pentru a-si face o idee despre ce vor, nevoile lor si emotiile lor. Un copil care spune Vreau un creion in loc sa il ia/ smulga pur si simplu foloseste simboluri. Vedem aceasta capacitate manifestandu-se cand copiii ne spun Da-mi asta,  Sunt fericit, Sunt trist. Incep sa substituie un gand sau o idee (sunt suparat) pentru o actiune (lovitul celui care m-a suparat). Nu numai ca experimenteaza emotia dar sunt in stare sa experimenteze ideea unei emotii pe care o pun in cuvinte in "joaca de-a...".  Folosesc o idee exprimata in cuvinte ca sa comunice ce vor, ce simt si ce vor sa faca.

Aceasta posibilitate deschide o intreaga noua lume de provocari. Copiii pot incepe sa isi exerseze mintea, corpul si emotiile in mod unitar. Este vital pentru un copil sa aiba aceasta capacitate pana ajunge la scoala pentru a putea intelege ce i se spune si a putea sa isi exprime la randul lui ideile.

Multi copii si adulti continua sa aiba dificultati cu aceasta abilitate. Egalizeaza sentimentele si gandurile cu actiunile. Copiii care nu pot identifica sentimentele si intentiile si au o abordare a vietii doar prin actiune sunt mai predispusi sa foloseasca violenta ca modalitate de a face fata situatiilor dificile.

Copiii invata despre sentimente la ei in familie, prin experienta de zi cu zi de a eticheta cu cuvinte ce se intampla in jurul lor si cu corpurile lor. Copiii invata auzindu-i pe cei din jur exprimandu-si emotiile pe care le-au trait intr-un anumit context si apoi avand aceleasi sentimente si incercand sa le verbalizeze.  Daca incercarile lor sunt primite cu empatie si sunt accentuate conexiunile intre cuvinte si concepte se consolideaza.


6.    Gandirea emotionala

Urmatoarea etapa depaseste faza numirii sentimentelor – copiii incep sa dezvolte capacitatea de a gandi cu aceste imagini.

Intre 2 ½ si 3 ½ ani copii iau ideile emotionale si le ridica de la nivelul comportamentelor la nivelul de idei si incep sa faca legaturi intre diferitele categorii de idei si sentimenente. Azi sunt suparat pentru ca nu ai venit sa te joci cu mine, ma simt fericit pentru ca mami a fost draguta, etc. Daca va ganditi, acest tip de conexiune necesita un punct de vedere sofisticat – inseamna sa faci legatura dintre 2 sentimente in timp si sa recunosti ca unul il determina pe celalalt.  Capacitatea de a construi legaturi intre idei la nivel emotional este cea care sta la baza viitoare gandiri logice. Gandirea abstracta este construita pe aceasta capacitate fundamentala de a lega cauza si efectul.  De fapt, gandirea emotionala este fundamentul gandirii viitoare.

Aceasta este varsta la care fac legatura intre „toate ideile care imi apartin” si „toate ideile care nu imi apartin”.  Aceasta este varsta la care incep sa faca diferenta dintre fantezie (lucrurile care sunt in mine) si realitate (lucrurile care sunt in afara mea). Vor incepe sa foloseasca aceasta „eu – nu eu” distinctie pentru a-si controla impulsurile si a planifica pentru viitor: Daca fac cuiva ceva nasol, as putea sa il ranesc pe cel din fata mea si as putea sa fiu pedepsit. Succesul la scoala este bazat pe aceasta capacitate de a intelege ca actiunile au consecinte – capacitatea de a-si imagina cum actiunile de acum ii vor influenta mai tarziu. Tonele de teme nu vor avea foarte mult sens pentru copii daca nu vor intelege ca rezultatele vor fi mai multe cunostiinte, note mai bune, laude de la profesori si parinti si un sentiment placut in interiorul lor. Trebuie sa fie in stare sa tolereze frustrarea, sa  persevereze in ceva si sa anticipeze rezultatele.


7.    Gandirea triunghiulara – varsta fanteziei si omnipotentei

In prima etapa a anilor de scoala copiii isi imbunatatesc abilitatile de relationare,  comunicare, imaginatie si gandire. In aceasta etapa care dureaza cam de la 4 ½ la 7 ani toate lucrurile sunt inca posibile. Acest sentiment al grandorii a fost descris ca varsta magica. Copiii au o imensa curiozitate despre lume, sunt increzatori si au o mare mirare fata de ceea ce se intampla in jurul lor.

Aceasta etapa este in mod normal denumita perioada Oedipala. Se spune ca copiii dezvolta fantezii despre parintele de sex opus si rivalitati puternice fata de parintele de acelasi sex, rivalitati ce coexista cu sentimentul profund de dragoste. Aceast faza da nastere unui nou tip de relatie: relatia triunghiulara. Mama si tata nu mai sunt usor de substituit unul pentru celalalt, cum s-a intamplat pana acum.

Cei 3 oameni din sistem ii creaza copilului mai multa flexibilitate emotionala. Copilul nu mai trebuie sa se uite la relatia cu un parinte ca la o relatie de tip Totul-sau-nimic.  Un triunghi este un sistem emotional eficient care ii permite copilului sa experimenteze sentimente complexe fara iesiri violente. Sunt o serie de intrigi si rivalitati care se joaca acum. Experimenteaza o gama larga de trairi si drame emotionale ca dependenta, rivalitatea, furia si dragostea, de exemplu.

In acelasi timp aceasta perioada de "lumea e a mea" poate fi o sursa de mari frici. Capacitatea  copilului de a vedea viata ca pe un imens potential personal este o sabie cu 2 taisuri. Se sperie usor de propria putere. Acum apar vrajitoarele de sub pat si nevoia copiilor de a veni in patul parintilor sa se simta protejati.

Toate aceste capacitati achizitionate pana acum il ajuta sa se mute din familie in lumea larga.


8.    Varsta colegilor si a politicilor locului de joaca


Orizontul unui copil care trece prin cel de al 7-lea si al 8-lea an incepe sa se extinda. Lumea lor este reprezentata de alti copii. Incep sa paraseasca etapele de dezvoltare bazate pe familie si sa intre in universul multifatetat al colegilor.

Copiii vor incepe sa se defineasca acum mai mult prin cum reusesc sa se integreze cu colegii lor. Imaginea de sine incepe sa fie definita mai mult de importanta pe care o joaca in grupul de prieteni/colegi. Incep sa foloseasca abilitatile, popularitatea, infatisarea, inteligenta, hainele, etc pentru a isi stabili ierarhia in grupul de prieteni.

Copiii castiga mult din a face parte dintr-un grup. Pentru a negocia complicatiile unei relatii multiple in grup au nevoie sa isi dezvolte o gandire complexa. Invata ca: Nora vrea sa se joace cu Emilia nu pentru ca ma uraste sau pentru ca eu sunt groaznica, dar pentru ca Emilia este cea mai buna prietena a ei azi, si eu sunt a 2a cea mai buna prietena a ei azi si Ion e pe locul 3. Dar asta poate sa se schimbe maine, mai ales daca o invit pe Nora pe la mine si o las sa se joace cu jucariile alea care ii plac.

Abilitatea de a intelege dinamica grupului ajuta copiii sa dezvolte capacitati sociale si cognitive care vor fi foarte folositoare in viata de zi cu zi. Acum invata ca mai totul in viata functioneaza in nuante de gri si nu in alb si negru. Intelegerea nuantelor de gri necesita intelegerea faptului ca sentimentele si relatiile sunt relative. Pot fi putin suparat azi, foarte suparat maine si extrem de furios poimaine.

La aceasta varsta competitia capata un rol esential in viata copiilor. Jocurile sunt luate extrem de in serios (Ai trisat si eu stiu asta!). Copiii vor deveni intoleranti fata de toata lumea din jur in afara lor, vor schimba regurile in timpul jocului si vor lua foarte personal infrangerea. In aceasta etapa umilirea, pierderea respectului colegilor din grup si dezaprobarea sunt cele mai mari temeri ale copilului.

9.    Dezvoltarea unui simt al sinelui

In jurul varstei de 10-12 ani copilul incepe sa dezvolte o mai buna idee a cine este. Vor incepe sa isi construiasca din ce in ce mai bine o imagine de sine bazata pe valorile si scopurile in viata care incep sa se contureze acum, bazata pe cine cred ei ca sunt ei ca persoane, mai degraba decat pe cum ii trateaza oamenii de la zi la zi.

Cu toate aceastea se vor simti prinsi intre dorinta de apropiere si dependenta fata de parinti si dorinta de a creste si a deveni adolescenti si adulti. Cateodata sunt sfidatori Cine esti tu? Eu stiu mai bine ca tine! Nu am nevoie de tine! Si alte dati le este frica de independenta lor Nu vreau sa ma duc la scoala, vreau sa stau pur si simplu acasa.

Vor trai in 2 realitati: realitatea  colegilor pe de o parte si realitatea lor interioara emergenta provenita din valorile si atitudinile lor.

Toate aceste lucruri de pana acum nu sunt batute in cuie si nu isi propun sa fie decat un instrument ajutator. Ne ajuta sa intelegem unde se afla copiii nostri si de ce fel de experiente au nevoie. Ne ajuta sa intelegem cum putem sa le echilibram viata si de ce fel de exeriente au nevoie pentru a se dezvolta sanatos. "

sursa: The Irreducible needs of children  - Berry Brazelton & Stanley Greenspan