Atat de fericiti impreuna!

Lila si Sarah

Oricare ar fi controlul pe care il mai am asupra sanatatii mele psihice, acesta il datorez prietenilor mei. Nu am depins niciodata mai mult de prietenii mei decat in timpul cutremurului reprezentat de noua maternitate; de aceea viata sociala a copilului meu s-a dovedit a fi ghidata de propria mea viata sociala. Lila statea, fara exagerare, aproape lipita de soldul meu, in definitiv, datorita port-bebeului. Multi dintre bebelusii prietenilor mei stateau lipiti de soldurile acestora, insa prieteniile bebelusilor erau accesorii mamelor si discutiilor noastre la o cafea despre sanatatea psihica. Ca o buna mama ce sunt, am luat-o pe Lila in parc, situat in mod convenabil chiar peste drum de Starbucks.

Chiar aici, cu aproape o saptamana inainte sa inceapa gradinita, Lila a intalnit-o pe Sarah. Precum un cuplu care isi incruciseaza privirile intr-o camera plina de oameni, acestea au trecut de la "Eu sunt Lila" si „Eu sunt Sarah” la o imbratisare stransa in capatul instalatiei pentru catarat. M-am intors catre mama lui Sarah — o femeie pe care atunci o vedeam pentru prima oara — si am realizat ca probabil voi ajunge sa o cunosc mult mai bine. Am sperat ca ii place cafeaua.

Si printr-un noroc, Sarah si Lila s-au nimerit in aceeasi grupa la gradinita. Mamei lui Sarah ii placea cafeaua, asa ca dupa gradinita mergeam si acasa la Steph. Eu si Steph ne beam cafeaua, copiii nostri mai mari, Noah si Stella, se loveau in cap cu tacamurile de bucatarie iar Sarah si Lila se retrageau in camera de joaca. Ocazional, eu si Steph mai trageam cu urechea. Acestea pareau sa se aprobe complet pe durata intregii lor conversatii.

Lila: "Eu voi fi mama. Tu vei fi copilul”.
Sarah: "Bine".
Lila: "Bine. O, ce spui daca eu sunt regina si tu printesa?"
Sarah: "Bine".
Lila: "Bine".

Ascultand, mi-am amintit de cate ori Lila incercase sa ma abordeze in acest fel, doar ca sa fie refuzata pe motiv ca trebuie sa schimb bebelusul sau sa raspund la telefon ori sa vin cu o alta scuza pentru a nu participa la ceea ce era pentru mine un exercitiu extrem de plictisitor. Insa Sarah nu a refuzat. Sarah o intelegea pe Lila. Si Lila o intelegea pe Sarah. Ce usurare a reprezentat acest lucru pentru Lila.

Ca o rasturnare de situatie, viata sociala a Lilei era cea care ma ghida acum pe mine. Din fericire, Steph era o companie excelenta. Mergeam cu totii in parc sau la pizzerie, unde Lila si Sarah alunecau de pe tapiteria rosie a banchetei pentru a se ascunde sub masa si continua dialogurile lor aprobatoare. Acesta este locul in care Lila a spus odata cu indrazneala „Te iubesc, Sarah”. Sarah inca mesteca, asa ca Lila a repetat.  „Sarah. Te iubesc". A urmat un moment de pauza, timp in care Sarah a inghitit, si apoi: „Te iubesc, Lila".

Aceasta a fost cu adevarat o prima dragoste. Ea si cu Sarah au inceput-o si le apartine, in definitiv, numai lor. Lila a fost modelata de relatia ei cu o alta persoana, o persoana pe care a ales-o singura. Nu aceasta inseamna de fapt prietenia? Aceasta dragoste, aceasta putere pe care o obtinem de la altii — a fost un lucru de pret in viata mea, si sa o privesc cum infloreste in copiii mei este o dorinta devenita realitate.

Sursa: www.wondertime.com