Diminetile noastre sunt destul de relaxate, nu ne stresam cu ajunsul la scoala foarte tare. Le este servita masa acolo asa ca noi trebuie doar sa ne punem haine sis a iesim din casa. Mama mea vine sa stea cu cea mica. Mai complicate sunt zilele de luni cand eu livrez flori si atunci e nevoie de mai multa rigoare. De cele mai multe ori sotul meu pleaca la birou inainte sa ne trezim, deci suntem ca fetele

Mi-e tare drag sa urmaresc si discutiile dintre el si taica-su : isi dau provocari. Mai mult Nichita lui Tudor, chestii din mate (analiza si altele) si-l face praf! Nu va puteti imagina ce satisfactie simte, si cum creste cand e in pozitia de “a castiga pe bune” in fata lui taica-su. Si cum la randul lui, ii valideaza reusitele lui Albert care abia asteapta sa i le impartaseasca.

Dormim in ritmuri diferite, prin urmare dimineata unii dintre noi suntem fresh, altii ceva mai slow, cumva ca o balanta ale carei talere sunt mereu iertatoare. In plus, natura ocupatiilor noastre, combinate cu aceasta nevoie subconstienta de a fenta sistemul, ne fac sa nu ne grabim nicaieri. Cu exceptia momentelor cand se grabeste mama si atunci democratia se suspenda si ni se mai intampla sa ajungem in pijamale la gradinita si sa ne schimbam acolo. Important e sa ne imbratisam si sa vrem sa ne vedem si mai tarziu

Pentru ca vinerea pentru noi este o zi de poveste, o sa auziti multe povesti despre lucrurile frumoase care se intampla vinerea. In fiecare vineri, 50 de copii cu mamicile din dotare, sau 20 de mamici cu copii din dotare (depinde de unde privesti lucrurile) se intalnesc in parcul din coltul strazii.